Cum să ne facem izolarea mai ușoară
În primele zile de izolare mesajele pe care le primeam de la lumea înconjurătoare erau amuzante și netensionate. Părea, nu-i așa, că o să pendulăm între a juca fotbal cu suluri de hârtie igienică și a petrece timp creativ cu cei mici, a arunca ocheade romantice partenerului de cuplu sau a fi avangardist și homeschool-er. Niște săptămâni mai încolo, ne simțim norocoși dacă mai avem hârtie igienică, dacă nu ducem dorul cu disperare să ne uităm urât la profesor sau la educatoare (ar însemna că există școală) sau dacă nu ne-am gândit încă la divorț. Într-o lume în care toți ne doream să stăm mai mult acasă, iată că acum ne dorim să scăpăm din ea. Dar nu vom ieși chiar de mâine. Greul acum începe și ce e sigur e că avem nevoie să trecem cu bine peste toată povestea asta. Haideți să vedem cum putem face să ne fie mai ușor.
Fii un project manager adevărat.
Lucrezi de acasă? Prima remarcă ar fi „bine că ai la ce”. Alții ar vrea, dar nu pot. Ai grijă la împărțirea timpului în așa fel încât să nu fie doar muncă, chiar dacă drumul până acasă înseamnă acum doar să treci dintr-o cameră în alta. Dacă împarți spațiul cu altcineva, tratează lucrurile la fel cum ai fi făcut la birou. Cu respect și cu considerație pentru activitățile tuturor. Planifică și evenimente personale nu doar call-uri. Da, știu, nu e la fel. Dar, insist. O întâlnire cu prietenele poate fi bună pentru moral și pe Zoom. Gândește-te ce poți facem acum tocmai pentru că stai în casă.
E doar o pandemie nu sfârșitul lumii. O să ieșim din casă. Sau o să ne rostogolim. Și da, depinde tot de fiecare dintre noi dacă o să ne pare rău sau bine că masca e obligatorie. Păstrează-ți ritualurile de frumusețe sau încearcă altele noi. Include mișcarea (așa restricționată cum e ea) în rutina ta zilnică. O fi frustrant acum dar o să fie mulțumitor la ieșirea din casă.
Ai grijă de tine.
Acceptă-ți emoțiile dar nu le echivala cu realitatea obiectivă.
Emoțiile nu apar din neant ci sunt consecința unei povești pe care ți-o spui despre realitate. Nu poți controla acum realitatea, dar poți controla povestea pe care ți-o spui despre ea. Oricare dintre noi avem de gestionat acum mai multă anxietate și chiar mai multă tristețe. E o perioadă grea, nu știm ce va urma, se pierd vieți omenești. Tocmai de aceea, e important să fim conștienți de ce adăugăm singuri peste ceea ce primim de-a gata. Carevasăzică, limitează-ți consumul de știri și informații. Alege o sursă sau două, oficiale și de încredere. Zece minute de știri pe zi sunt arhisuficiente pentru a înțelege ce ai nevoie pentru a putea gestiona situația până a doua zi. Întreabă-te la ce îți folosesc în mod concret informațiile, în afară de a te panica de la ele. Nu te duce prea departe în viitor pentru că, momentan, acolo nu găsești decât incertitudine și anxietate. Oricum e bine să știi că, în mod automat, creierele noastre supraestimează ce ar urma să se petreacă și subestimează capacitatea noastră de a face față. De aia se tot prezice sfârșitul lumii și tot de aia n-a venit. Cel mai probabil, o să ne descurcăm. Hai să ne concentrăm pe prezent. Și să avem răbdare și încredere că ne vom descurca să-l gestionăm îndată de devine viitor.
Ai grijă și răbdare cu relația de cuplu.
Unul dintre ingredientele importante ale unei relații de cuplu din zilele noastre era (până să ne lovească pandemia) măria sa absența. Trăiam vieți ocupate, ajungeam acasă seara și obosite. Vedeam omul două, trei ore pe zi. Cu jumătate sau mai mult din atenție îndreptată către copii, social media sau Netflix. Mda, după pandemie o să aflăm cu toții dacă avem o relație bună care a dat de greu sau una proastă în care am stat prea mult. Statul cap în cap funcționează ca o lupă, mai ales când vine vorba de defecte. N-o să fie ușor, dar dacă e o relație bună ai grijă de ea. Cu răbdare, cu considerație și cu drag. Ok, și cu nervi câteodată. Împăcatul are și el frumusețea lui. Dacă totuși constați că ești în varianta cealaltă, încearcă să gestionezi situația realist. Nu de alta, dar la notar e deocamdată închis.
Nu în ultimul rând, ai răbdare cu copiii tăi, indiferent de vârsta lor. Dacă sunt mici, nu înțeleg ce se petrece. Nu au nici noțiunea pericolului și nici pe cea a muncitului de acasă. Au, în schimb, energie, nu sunt (cel mai probabil) învățați să se plictisească și nici să își găsească singuri de treabă. O să îți scoată peri albi, garantat. Dar nu e ceva pesonal. O să te facă să regreți toate îngăduințele parentale și toate dățile în care ai lăsat de la tine ce nu ar fi fost de lăsat. Ei bine, nu e momentul potrivit să repari acum chestiile cu pricina. Ai tot timpul să faci asta după normalizarea situației. Educația face casă bună cu înțelegerea contextului, cu calmul și cu răbdarea. Toate astea sunt acum greu de găsit. Mărginește-te să tragi concluziile necesare și să amâni implementarea hotărâtă a planului de acțiune odată ce se normalizează lucrurile. Dacă sunt adolescenți, ei bine, erai deja învățată cu greul...
Data publicării: